Combustibilul vietii - Hidrogenul

La început a fost Hidrogenul

Hidrogenul este primul, cel mai mic, cel mai uşor şi cel mai răspândit element chimic din Univers. Peste 93% din Univers şi 99% din Soare reprezintă hidrogen. Soarele reprezintă un gigant reactor termonuclear care funcţionează pe bază de hidrogen. În sistemul periodic al elementelor chimice hidrogenul deţine prima poziţie.

            Interesant este faptul că filozoful grec Aristotel denumea hidrogenul “materia primă”. Astfel ne putem întreba cum ştiau grecii acest lucru fără a deţine cunoştinţele ştiinţifice actuale ?

            Cuvântul “hidrogen” reprezintă o combinaţie a cuvintelor greceşti “hydros” şi “generos” care înseamnă “apă” şi “producător”.Arderea hidrogenului duce la apariţia apei pure ca produs al reacţiei, apa fiind format doar din oxigen şi hidrogen. Privind în detaliu atomul de hidrogen putem observa nucleul atomului încărcat pozitiv şi un electron cu sarcină negativă care migrează pe orbita din jurul nucleului. În mod metaforic, atomul de hidrogen poate fi considerat o planet în jurul căreia orbitează un satelit cum ar fi Luna care se învârte în jurul Pământului. Specificitatea hidrogenului în raport cu celelalte elemente constă în capacitatea sa de a accepta şi a ceda rapid electronii redundanţi, această caracteristică unică a hidrogenului reprezintă funcţia de menţinere a vieţii.  

            În momentul în care hidrogenul primeşte un electron redundant acesta îşi schimbă denumirea din hidrogen neutru în hidrogen încărcat negativ, sau ion negativ de hidrogen.

             În sistemele biologice hidrogenul exercită funcţia de mijloc de pompare a energiei, aşa cum conductorul de cupru asigură alimentarea cu energie electric (fluxuri dirijate de electroni) în aparatele electrocasnice. Energia este constituită din electronii care se deplasează şi de fapt în sistemele biologice hidrogenul este un transportator de electroni. Hidrogenul încărcat negativ este o formă activă de hidrogen care deţine un rol important în metabolismul nostru. Apa potabilă obişnuită pe care o luăm de la robinet sau îmbuteliată nu conţine ioni negativi hidrogen.

 

            Apele curative din zonele îngheţate precum văile din Abhazia, văile Hunza şi Vilcabamba,  conţin ioni negativi de hidrogen. 

            Metabolismul este cel mai complex proces care conduce la producţia de energie în corpul uman prin metabolizarea substanţelor nutritive existente în alimentele pe care le consumăm sub formă de proteine,lipide,carbohidraţi în energia necesară vieţii. Conform studiilor lui Linus Pauling (cel care a descoperit Vitamina C) transferul de energie din corpului nostru este un flux de electroni asigurat de atomii de hidrogen.                                                                                                                             În cazul metabolismului respirator normal coenzima NAD-N activează lanţul mitocondrial de transmitere al hidrogenului încărcat negativ. Energia obţinută se stochează sub formă de ATP (acid adeonozintrifosforic) care conţine în moleculă trei radicali fosfaţi. Ruperea legăturii între radicalul fosfat doi şi trei eliberează energie sub formă de electroni pentru activarea tuturor proceselor metabolice din organismul nostru. Zilnic producem ATP într-o cantitate egală cu greutatea corpului nostru, iar în fiecare secundă fiecare din cele aproximativ 50-100 de trilioane de celule din corp utilizează şi restabilesc 10 milioane de molecule de ATP. Nivelul de energie sub formă de ATP activează toate funcţiile de bază ale organismului (refacerea celulelor,sinteza proteinelor,enzimelor,hormonilor şi neuromediatorilor). Corpul utilizează electronii din hidrogenul încărcat negativ ca sursă de energie pentru generarea de ATP.

            Procesul de îmbătrânire, este însoţit de diminuarea treptată a producţiei de energie, iar cheia “tinereţii fără bătrâneţe” o constituie încetinirea sau chiar întreruperea acestui proces degenerativ.

            Un alt proces care asigură transportul de electroni este reacţia de oxido-reducere. Aceasta stă la baza multor procese în cazul cedării sau captării de electroni. Am fost învăţaţi să ne considerăm corpul o uzină chimică pe care doar trebuie să o aprovizionăm cu cantitatea necesară de hrană, deşi în realitate toate reacţiile chimice din corpul nostru reprezintă fluxuri de reacţii de oxido-reducere care transportă electronii de la o moleculă la alta. Fiecare gând, fiecare mişcare şi fiecare bătaie a inimii sunt controlate de electroni. Chiar şi interacţiunea continuă şi fundamentală a celulelor din organism e bazată pe reacţii de oxido-reducere.

Potenţialul de oxido-reducere (ORP) determină capacitatea substanţelor de a capta şi a ceda electroni. Măsurătorile efectuate pentru apele curative, sucurile proaspete şi fluidele sănătoase din corp indică, de obicei, un potenţial de oxido-reducere între -50 şi -150 mV. Cu cât este mai ridicat indicele negativ al lichidelor, cu atât acestea sunt mai saturate în ioni negativi de hidrogen şi astfel sunt mai capabile să ofere forţă vitală pură sistemului nostru biologic. De exemplu, sucul proaspăt de morcov are un potenţial de oxido-reducere de -150 mV. Dacă acelaşi suc este încălzit la temperatura de 110 ­­0C sau este păstrat câteva zile, potenţialul său se modifică la aproximativ +200 mV. Ceea ce trebuie să înţelegem este că forţele vitale ale organismului sunt corelate direct cu indicele electric al alimentelor. În fiecare secundă în corpurile noastre au loc aproximativ 1 miliard la puterea 1 miliard de procese metabolice de oxido-reducere. Fiecare celulă sănătoasă are nevoie de un potenţial de oxido-reducere între -70 şi -90 mV pentru a funcţiona normal. De exemplu, într-o celulă canceroasă potenţialul scade de la -90 la           -40mV şi chiar mai mult.

“Cantitatea de antioxidanţi din organism e direct proporţională cu speranţa de viaţăspunea Richard Cutler directorul Institutului Naţional de Gerontologie din Washington. Cel mai cunoscut antioxidant este Vitamina C. Deşi există o diversitate imensă de antioxidanţi, toţi au o caracteristică comună – conţinutul de ioni negativi de hidrogen care furnizează electronii necesari pentru neutralizarea radicalilor liberi. Există o problemă mai puţin cunoscută, aceea că după cedarea electronilor redundanţi, antioxidanţii obişnuiţi se transformă în radicali liberi captatori de electroni. De aceea, soluţia este utilizarea celui mai puternic antioxidant din Univers, combustibilul natural al tuturor antioxidanţilor obişnuiţi – hidrogenul încărcat negativ.

Ionii negativi de hidrogen reprezintă primul şi ultimul combustibil natural pentru toate celulele vii şi toţi antioxidanţii obişnuiţi din cele mai vechi timpuri. Ionii negativi sunt atât de mici, încât pot pătrunde uşor şi rapid la toate celulele în oricare parte a corpului, reuşind chiar să penetreze bariera hemato-encefalică. Spre deosebire de moleculele de dimensiuni mari, de tipul vitaminelor antioxidante, aceştia pot detoxifia orice celulă, inclusiv celulele creierului. Ionii negativi de hidrogen sunt de 1000 de ori mai puternici decât Vitamina C sau betacarotenul.

Spre deosebire de antioxidanţii obişnuiţi, vitaminele sau produşii activităţii secundare, hidrogenul încărcat negativ deţine o singură funcţie în organism – cedarea electronilor. Mai mult decât atât, după cedarea electronului liber, hidrogenul încărcat negativ nu se transformă în radical liber, ci în apă pură şi benefică. Ionii negativi de hidrogen sunt atât de puternici încât pot regenera şi reactiva vitaminele epuizate şi produşii metabolizaţi din corp.

O capsulă de  “H-500” conţine câteva sute de trilioane de ioni negativi de hidrogen, cantitate echivalentă cu 10.000 de pahare de suc proaspăt de fructe

             Ce cauzează îmbătrânirea ? Răs­puns: deshidratarea cronică şi ra­dicalii liberi. Dr. Alexis Carrel – specialist în transplant de or­ga­ne şi vase de sânge a afirmat că secretul longevităţii noastre stă în capacitatea celulei de a eli­mina deşeurile metabolice, iar cheia eliminărilor toxinelor din or­ganism este apa (în acest con­text, cuvântul sau sintagma „apă” se referă la H2O şi... a­tât). El a ţinut în viaţă o inimă de găină timp de 34 de ani, hi­dra­tând-o şi irigând-o cu nu­tri­enţi nepoluaţi chimic (unul din motivele pentru care a primit premiul Nobel, pentru Me­di­ci­nă). La festivitatea de decernare a premiului Nobel el a afirmat că „Celula este nemuritoare. Li­chi­dele care o înconjoară - o de­ge­nerează şi o îmbolnăvesc. Nu vârs­ta omoară celula, ci des­hi­dra­tarea cronică”. Când a în­tre­rupt experimentul cu inima de găină, aceasta încă era... vie.